Un copil extrem de curios, în dezacord cu regulile societății și plin de compasiune față de problemele celor din jur.

Poate prea multă compasiune - am învățat în timp că nu îi pot ajuta pe cei care nu vor să fie ajutați. Și totuși încă încerc...

​

Obsedată de independență, am început să lucrez de când aveam 15 ani. Nu de nevoie, de plăcere. 

Inițial am vrut să devin medic, apoi mi-am dat seama că lumea nu este locul unde te-ai născut și am vrut să devin stewardesă, ca să o descopăr.

Din fericire, am realizat la timp că nu e cel mai plăcut mod de a o descoperi și că oricum cel mai bine e acasă.

​

Am ajuns la Nutriție împotriva dorinței celor din jur care mă vroiau la medicină, în anul 2008, când cuvântul nutriție abia apăruse la noi în țară. Și mă bucur că am ales să fac ce vreau, nu ce trebuie, pentru că aceasta era de fapt vocația mea:

Să ajut oamenii, în cel mai delicios mod posibil.

​

Începutul carierei mi-a fost întrerupt brusc de cei care astăzi sunt cei mai importanți în viața mea - fii mei. Până am început să scriu acest text nici nu am realizat cât de mult m-a ajutat maternitatea în carieră.

Cred ca am devenit mult mai empatică, răbdătoare, deschisă și abilă în a face 10 lucruri deodată, datorită lor. 

​

Și acum, ceva mai aproape de zilele noastre, am avut nevoie de 1000 de pacienți cu 1000 de probleme pentru a realiza că nevoia de educație este mult mai mare decât nevoia de informație. Astfel, am început să creez programe educaționale, în încercarea de a face lumea un loc mai bun. Pentru copiii mei și ai voștri.

​

A durat cam 10 ani ca să am succes peste noapte. A fost foarte greu, dar a meritat efortul.

Dacă ar fi aleg din nou, nu aș schimba nimic.

​

În ultimii ani am dezvoltat o pasiune pentru știința care se află în spatele îmbătrânirii. Și am descoperit că e opțional să îmbătrânești. Am să dezvolt acest subiect.

​

Text scris când aveam 34 de ani în buletin, și 19 ani vârsta metabolică . Revin la anul pt. update